În memoria lui Sigi Sonntag z.l.

 

 
 
În memoria lui Sigi Sonntag z.l.-
Ziarist,coleg de condei,OM !
Hedi S.Simon
În anul 2005 ,o dată cu apariţia primului meu volum de nuvele ,,Jurnalul Karinei,,am găsit calea de reântoarcere spre originarii din România,sau mai bine zis, spre cititorii de limbă română. Astfel m-au recunoscut foşti colegi de facultate sau alţii din timpuri mai îndepărtate , rădăuţenii copilăriei mele stabiliţi în toate colţurile din Israel.Pe unii i-am cunoscut în anii de şcoală,despre alţii ştiam doar că sunt şi ei origi nari din Rădăuţi.În felul acesta am ajuns să-l cunosc pe domnul Sonntag ,deşi nu aşa s-au petrecut exact lucrurile : domnul Sigi Sonntag a ajuns la mine,fiind în veşnică căutare de un ,,român,,căruia să-i ia un interviu. 
Când eram elevă în ultimile clase la ,,Liceul de fete ,,din oraş, se povestea că un concetăţean de-al nostru este ziarist,că lucrează pentru publicaţia suceveană ,,Zori noi,,. Cu atât mai mult m-a impresionat scrisoarea pe care am primit-o de la acest domn cunoscut doar din auzite,dar aparţinând de mulţi ani ,,celor care mânuiesc pana,,şi care m-a surprins cu vorbele calde şi sincere despre cartea mea pe care a citit-o cu plăcere .Mai ales că a fost scrisă de o rădăuţeancă,ceea ce a dat cărţii mele un plus de valoare în ochii săi .Acestei scrisori i-a urmat evident un interviu care m-a prezentat cititorilor de limbă română şi m-a readus la mediul meu şi la activitatea mea din alte timpuri pentru care m-am pregătit.Deci ,iată-mă scriind cu entuziasm pentru ziarul ,,Viaţa Noastră,, şi ulterior la ,,Revista mea,, . Mi-am recăştigat în felul acesta locul într-un mediu unde mă simţeam cel mai bine ,după o întrerupere de câţiva ani care mie mi se păreau irosiţi.Dar nu numai atât : întorcându-mă la scris ,am câştigat încă o favoare : acea de a colabora cu o persoană deosebită ,atât ca ziarist ,cât şi ca om.Mă refer desigur la domnul Sigi Sonntag şi cuvântul Favoare l-am scris cu literă mare .Nu se întălnesc prea des oameni care să fie atât de pasionaţi de profesiunea lor cum era dl.Sigi,atât de activi,de antrenanţi şi sincer interesați pentru calitatea publicaţiei în întregimea ei , nu numai pentru propriul material .Şi asta în situaţia când nu avea nici o funcţie oficială şi nu era plătit pentru activitatea sa. Ca şi noi toţi ceilalţi dealtfel,adică întregul colectiv de colaboratori.Totuşi ,ori de câte ori cineva avea nevoie de un sfat, de o informaţie,sau dorea să reclame ,,redacţia ,,inexistentă ori tipografia şi difuzorii care nu ne aduceau la timp revista săptămânală,atunci se adresa cu ,,pretenţii,,domnului Sontag.Iar acesta răspundea cu răbdare tuturor ,încercând să rezolve problemele fiecăruia cu proprietarul publicaţiei . Fiindcă făcea parte din genul rar de oameni care nu pot să refuze a-şi ajuta semenii nici atunci când este solicitat în miez de noapte.
Materialele personale dl. Sontag le programa şi le scria cu două-trei săptămâni înainte de data publicării.Aşa,ca să fie sigur că totul va decurge bine până la sfârşitul lunii. Tematica preferată ? Înainte de toate ,orice probleme legate de evreii originari din România : din prezent , din trecut sau dintr-un trecut îndepărtat .Amintirea Holocaustului,care nu trebuia nicicând să fie uitat ; propriile amintiri din anii adolescenţei,când a dus o crâncenă luptă pentru supravieţuire în Transnistria , sau amintiri grele din vremuri mai recente,despre războaiele israeliene,când a suferit o mare pierdere personală : un frate în Războiul de Yom Kipur.Viaţa nu este darnică cu nimeni,nici cu oamenii buni.Totuşi uneori răsplăteşte omul cu un premiu : şi prietenul meu,domnul Sigi a primit un dar preţios la care a visat mult timp ; i s-a născut o nepoţică ,o bijuterie mică pe care bunicul o adora,mai ales atunci când îl fermeca cu un zâmbet ,dezvelind primii dinţişori.Dacă cu ani în urmă glumeam despre pasiunea sa de ziarist,spunându-i că este în stare să se agaţe de o aeronavă pentru a prinde din urmă ,,o celebritate,,dispusă să-i dea un interviu,ulterior pasiunea aceasta se împărțea între scris şi fetiţa ,chemându-l cu un strigăt imperativ de stăpână absolută asupra sentimentelor bunicului. În anul 2015,la insistențele colegilor de breaslă și prietenilor,dl.Sonntag a alcătuit o prețioasă culegere de articole scrise în diferite perioade din activitatea sa.Mai bine zis,este vorba despre interviuri valoroase, obținute de la personalități de seamă ,oameni născuți în România dar crescuți ,educați ,studiați în Israel,care ulterior au slujit această țară pe toate căile și cu toate cunoștințele lor în diverse domenii.Încerc să fac o scurtă enumerare ,parțială,a unor nume celebre ,cu regretul că este imposibil să-i amintesc pe toți :
Moshe Talmon,Mozes Gaster,prof.dr,Zwi Hacohen,Sandu Mazor,Constantin Anatol,Iancale Bodo,maestrul Duby Zeltzer ,Iancale Alperin ,Lya Konig,Sonya Palty.Dr.Ruth Guttman Ben Zvi,dr.Jean Așkenazi,Gabriel Ben Meron,dr.Dan D.Gaton, Gaby Moscovici,Maria Găitan-Mozes....și mulți alții ,buni și valoroși.
Volumul,întitulat ,,Personalități,,prefațat de către cunoscutul publicist Rony Căciularu,a văzut lumina tiparului în primăvara anului 2015,cu câteva zile înainte ca autorul ei să plece pe căile necunoscute ale veșniciei.Din păcate ,Dl.Sigi Sontag nu s-a bucurat să înmâneze personal prietenilor interviviați nici un exemplar din această ediție.A făcut-o ulterior familia în numele celui drag.Viața este foarte nedreaptă,chiar și cu oamenii buni,luându-le o ultimă bucurie.Dar ce drept avem noi să judecăm Destinul ?!